Arhive pe categorii: Cu si despre Mine

Cand priveste stelele se pierde printre ele

written_in_the_stars_by_terribly-d3aad89

Iese din baie invelita doar in prosop. Buclele inca ude ii gadila subtil umerii. Pielea-i alba luceste sub picaturi de apa. Paseste incet, de teama sa nu alunece pe gresie cu picioarele ude, spre dormitor. Lasa prosopul sa cada de pe ea la capul patului si se strecoara printre cearceafuri ca o felina. Pune capul pe perna si se lipeste de celalalt corp cu piele alba, calda. Asteapta sa fie invaluita de vesnica imbratisare plina de dragoste, adoarme si viseaza. 

Viseaza cum iubirea ei se consuma incet, incet. Picatura cu picatura, iubirea ei e pe sfarsite. Nu ii place ce vede si schimba visul intr-o secunda. In loc de iubire a pus repede acolo ura. Sa isi consume ura. 

Se trezeste. Dar cat o fi ceasul? Se apleaca prin intuneric sa se uite la ceas, vede acele fosforescente si uita ce se intrebase. Poate asa incepe procesul de decadere lenta de la durere la tristete.

Se ridica din pat in liniste si cu grija, sa nu tulbure somnul trupului parca sculptat ce se observa prin cearceaf. Se stramba cand patul scartaie si se duce, in varful degetelor, la baie. Isi spala chipul transpirat cu apa rece si isi trage pe ea un halat de baie. Apoi strabate din nou dormitorul si iese pe balcon. Isi aprinde o tigara si trage cu nesat din ea.

Intotdeauna a crezut ca fumeaza prea mult. La fel cum considera ca viseaza prea mult. Nu ii place. Visele in care e fericita o fac sa se trezeasca cu durere in suflet, iar cosmarurile o fac sa fie recunoscatoare ca a revenit la realitate. Si ce mai realitate.

Priveste in sus si observa stelele. Aseaza tigara in echilibru pe balustrada si intra in casa. Insfaca un pahar si toarna ceva tarie in el. Apoi iese din nou pe balcon, in fuga, de teama sa nu i se fi stins tigara. Trage un al doilea fum din ea si se aseaza. Priveste stelele care sunt nenumarate. Cand priveste stelele se pierde printe ele. Tigara se termina prea repede, bautura la fel. 

Intra in casa zgribulita si observa trupul ramas in pat frematand. 

,,Hai inapoi la culcare. Esti bine?” 

Dar ea nu raspunde. Lasa halatul sa cada peste prosop si se pune in pat. Se simte ametita dar inchide ochii oricum. Si adoarme din nou.

NonSentimente

 

___bird____by_buguanle

Am ochii rosii de alcool si gura uscata de fum. Am un dor nebun, a carui inima bate mai repede ca ieri, mai repede ca dimineata, mai incet decat maine, care sta rastingnit pe o cruce a propriei dureri. Da ma simt rau. Da ma simt ca si cum limba mea a murit si nu ma mai poate ajuta sa scot sunete. Buzele se misca intr-un ritm rapid, sacadat, dar fara a scoate macar o soapta. Sunt satule sa isi strige dorul, dorinta, foamea. Buzele mele doresc altele aproape, pielea calda vrea o alta bucata fina langa ea. E satula de materialul fin al hainelor, de zambetul acru al amintirilor recente. Si aud ,,Mi-ar placea sa fiu ca voi” si ma gandesc: da… Si mie mi-ar placea sa nu mai cer atatea. Oare cer mult? Oare ofer prea putin? Oare…

Stiu si eu…
Ceea ce astept, persoana pe care o astept, intarzie sa apara. Intarzie, iar eu ii gasesc scuza pentru fiecare minut care se scurge incet. Imi port in spate propria cruce, asa cum toti ceilalti o fac. Doar ca a mea e mai grea acum, e mai grea si mai impunatoare. A mea e plina de durere. Imi port crucea in drumul meu infinit. Astept sa ajung undeva, dar nu ajung. Stiu ca vreau sa ajung undeva, doar ca acel undeva injtarzie, si el, sa apara. 
Incerc sa gasesc o explicatie stiintifica dar nu. Nu merge. Crucea atarna mai grea acum, semnalandu-mi inca o greseala. Nu mai am credinta. Credinta, nu in Dumnezeu, ci in iubire. Iubirea? Doar un sentiment de atasare. Sau poate nu. Caut raspunsuri dar, fiecare raspuns gasit imi ridica alta intrebare. 

Sunt doar un semn de intrebare. O vesnica pasare calatoare.